luni, 10 decembrie 2007

Elodiile rad in soare pe o macara calare

O Elodie pentru fiecare, un brad pentru toti.
de la ziarele de scanat in autobuz peste umarul unor cititori nu foarte destepti, pana la B24, Catavencu si alte publicatii cu cititori mai destepti decat cei dintai toata lumea despre ele vorbeste.

Pana acum se poate prea bine ca articolele analitco-poststructuralisto-postconsumeristo -dramatico-usturatoare despre prostul gust al primariilor, televiziunilor si cetatenilor telespectatori sa fi depasit numarul de mailuri ale Elodiei catre amantul cu pricina dar incasarile celor ce condamna consumul de povesti proaste si fiare ruginite (sau pe cale sa rugineasca) si becuri pleznite (sau pe cale sa) inca nu se compara cu ale celor ce le vand pur si simplu zilnic, in mii de exemplare, fara sa para deloc destepti.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

azi/maine

astazi cafeaua nr.2 e online cu lamaie cu grapefruit cu mandarine si cu portocale si cu regrete/promisiuni "de maine nu mai bem, nu mai petrecem, nu mai topaim frenetic pe melodii care de fapt nu ne plac, nu mai mergem tarziu-devreme acasa, nu mai filosofam sa ne fie rusine a doua zi de ce-am zis".

lamaie on-line cu sora-mea si meditatii daca ar trebui sa ne uitam la un film in seara asta, ca tot e ora 21, sau sa ne-apucam de invatat/scris.
Si maine e o zi, zice ea.
Si maine e un azi, ma consolez eu.
Jumatate din marile realizari se fac maine.
Ce pacat ca totdeauna e azi si niciodata nu e maine. Ca dac-ar fi azi maine, cate am mai face!

joi, 29 noiembrie 2007

alt undeva.ro

mersultrenurilorcfr.ro
autogari.ro
oriunde.ro
oriunde.oriunde
numainuaici. PUNCT

De vreme ce e 8.23, inseamna ca nu a venit la 8. Nici la 8.15. Sa vina odata instalatorul! gata! autocarul de la 9 l-ai pierdut.

vreauacasa.ro
mairepede.ro
!.ro

Sau sfarsitul lumii - ce convenabil ar fi. Gata! vrei sa fugi in lume? care lume?

mersultrenurilorcfr.ro
autogari.ro
altundeva.ro

E o idee sa-ti faci o arca, sa te inchizi in ea si sa pretinzi ca sfarsitul lumii s-a si intamplat. Poate asa poti sa te aduni.
Daca nu cumva o sa incepi sa dai nume exotice camarutelor din arca si sa te muti dintr-una intr-alta.
Sau ai putea sa inchizi una, sa topesti cheia si apoi sa-ti petreci eternitatea jinduind sa fi fost inauntru - numai in acea camaruta bine sigilata, complet inaccesibila, te-ai fi simtit acasa: implinita, mantuita, fericita. Si, iata, sfasietoare conditie umana, ai ramas pe dinafara.
Sau ai putea sa te inchizi in camaruta, sa topesti cheia si sa-ti petreci restul vietii inauntru. Regretand ca nu esti de partea celalata a usii, bineinteles.
Sau ai putea sa-ti faci o usa mica-mica cu o cheie si mai mica, sa arunci cheia in Dambovita, iar usita s-o porti medalion la gat jelind din cand in cand ca nu ai cum s-o deschizi si sa te strecori prin ea in locsorul tau, pierdut pentru totdeauna, in care te-ai simti acasa.

8.43. Poate trenul de la 12.30

marți, 27 noiembrie 2007

zilele mele se masoara in cafele

Prima cafea: cafeaua solitara - se bea dimineata, in timp ce urmaresti sfarsitul filmului la care ai adormit azi-noapte sau citesti cateva pagini dintr-o carte. De fiecare data cand o duci la gura, cu o voce mica si somnoroasa, ceasca galbena iti sopteste ca va trebui sa inchizi cartea/laptopul pentru a incepe oficial ziua pe care display-ul telefonului a proclamat-o deja.


Cafeaua nr. 2: cafeaua comunitara vocea te-a scos din pat, din pijama, din casa, din curte, ti-a pus margelele de gat si te-a dus de nas pana in statie. Aici iti cumperi o cafea-n drum in pahar de plastic si te uiti la lumea din statie si la lume in general. Aici iti vin ganduri miloase sau furioase, in functie de dispozitie. Aici iei notite imaginare.

Cafeaua nr.3: cafeaua de ghicit nu stii niciodata unde si cu cine va fi si daca nu cumva va fi un ceai.


Si de-aici... insir-te cafele. Ziua-i lunga. Sa ne-ajunga!

o insecta intr-un bazar

Lecturile de dimineata ar trebui sa ti le alegi motivante si motivationale, altfel te trezesti intrebandu-te: de ce sa mananc si azi acelasi cacat?

"I learned that in Epichamaic, the language spoken on Epicham Island (the insect’s native habitat), eupcaccia is the word for “clock.” Half an inch long, the insect is of the order Coleoptera, and has a stubby black body lined with vertical brown stripes. Its only other distinguishing feature is its lack of legs, those appendages having atrophied because the insect has no need to crawl about in search of food. It thrives on a peculiar diet-its own feces. The idea of ingesting one’s own waste products for nourishment sounds about as ill-advised as trying to start a fire from ashes; the explanation lies, it seems, in the insect’s extremely slow rate of consumption, which allows plenty of time for the replenishment of nutrients by bacterial action. Using its round abdomen as a fulcrum, the eupcaccia pushes itself around counterclockwise with its long, sturdy antennae, eating as it eliminates. As a result, the excrement always lies in a perfect half-circle. It begins ingesting at dawn and ceases at sunset, then sleeps till morning. Since its head always points in the direction of the sun, it also functions as a timepiece.

For a long time, islanders resisted mechanical clocks, deterred by the clockwise rotation, and by what appeared to them the suspiciously simple movements of hands measuring off the passage of time in equal units, without regard for the position of the sun. Even now it seems they refer to mechanical clocks as eupcanu, to distinguish them from “real” clocks-eupcaccia." (Kobo Abe, The Ark Sakura)

Dar vocea din ceasca a vazut altele si mai rele, asa ca ma scoate din pat, camera, casa cu acelasi succes ca in fiecare zi. Asadar, inca nu am aflat ca vanzatorul i-a vandut amicului Cartita un gandac mutilat cu forfecuta si o poveste cusuta cu alta alba.


Later edit: conform propriei conventii, abia stabilita, sunt inca in pijama.